Prima pagina     Despre noi     Contact
Produse   Accesorii   Stiri   Interviuri     Galeria Campionilor   Evenimente   Dresaj

CH. R - Ialco dei Falchi Bianchi
DOG-UL ARGENTINIAN
Sorin DRAGOMIR, arbitru chinolog
Dan PODARU


Creat în Argentina pentru vânătoarea de mistreţ şi puma, Dogul Argentinian a sosit în Europa cu faima unui câine agresiv şi feroce. În realitate, el este complet diferit de această imagine şi, în cadrul acestui articol, vom încerca să vă convingem că aşa stau lucrurile.
Cu siguranţă că acest câine nu este lipsit de personalitate, însă el poate fi în acelaşi timp un paznic de temut şi un prieten ataşat şi devotat familiei, inclusiv copiilor. Nu există câini ucigaşi, ci doar stăpâni iresponsabili. Rândurile următoare sperăm că vor constitui o dovadă a faptului că un Dog Argentian bine crescut şi educat este un câine echilibrat.


Istoric
În ultima perioadă au apărut diverse scrieri referitoare la Dogul Argentinian, însă anumite aspecte şi amănunte nu au fost prezentate până acum. Aşa cum se ştie, Dogul Argentinian a luat naştere în Argentina, prin grija şi pasiunea fraţilor Antonio şi Agustin Martinez. Fraţii Martinez şi-au dorit să realizeze o nouă rasă de câine care să facă faţă condiţiilor specifice vânătorii din Argentina (o
ţară bogată în ţinuturi sălbatice şi în vânat de talie mare). Trebuia creată o rasă care să se poată lupta cu puma, cu porcul mistreţ şi cu orice alt fel de vânat existent în pampasul argentinian. În vederea acestui scop, fraţii Martinez au iniţiat o susţinută muncă de selecţie şi de încrucişare genetică a mai multor rase. Astfel, la crearea Dogului Argentinian au fost utilizate rasele: Bull terrier, Bulldog, Dog German, Boxer, Câinele de Pirinei, Irish Wolfhound, Perro de Pelea de Cordoba, Pointer, Mastiff, Dog de Bordeaux. Rasele mai sus amintite au fost combinate pentru a se obţine un câine puternic, inteligent, care să aibă capacitatea de a vâna singur sau în grup. Acesta trebuia să fie de talie mare, de culoare albă, ideală pentru o mai bună vizibilitate în timpul vânătorii. Înţelegând cât de importantă era talia acestui nou câine şi faptul că era nevoie de un exemplar canin masiv, care, însă, să păstreze temperamentul câinilor Perro de Pelea (extrem de puternici şi buni luptători), fraţii Martinez au hotărât îmbunătăţirea taliei noului câine prin încrucişarea cu Dogul German şi Irish Wolfhound-ul. Bull terrier-ul şi Câinele de Pirinei au fost folosiţi pentru fixarea culorii albe a blănii. Dogul German a îmbunătăţit talia, dar, în acelaşi timp, a contribuit decisiv şi la ameliorarea capului. Pointerul a adus cu sine îmbunătăţirea simţului olfactiv al noii rase, caracteristică indispensabilă pentru un câine de vânătoare. Bulldogul a reuşit să transmită Dogului Argentinian o muşcătură puternică şi tenacitate în luptă.
    În munca lor de selecţie, fraţii Martinez au făcut şi greşeli, atunci când au împerecheat un mascul de Bull terrier care a transmis puilor surditate sau atunci când au folosit un Dog de Bordeaux, excelent din punct de vedere al caracterului, dar care a dat puilor o culoare gălbuie a blănii. Nimic nu i-a oprit însă pe fraţii Martinez, iar în anul 1928, Antonio Martinez a redactat primul standard al Dogului Argentinian. Un alt pas important în definirea rasei are loc în anul 1947, când revista argentiniană "Diana" (în numărul 94/octombrie) a publicat standardul Dogului Argentinian. Timpul trece şi, în anul 1964, Federaţia Chinologică Argentiniană recunoaşte rasa Dog Argentinian, iar în anul 1975 rasa este recunoscută şi de Federaţia Chinologică Internaţională. În Argentina, în anul 1969, la Cordoba se înfiinţează oficial Clubul Dogului Argentinian, iar preşedinte de onoare este numit Agustin Nores Martinez. Clubul raportează o creştere semnificativă a numărului de exemplare, de la 18 câini înscrişi în anul 1969 la 1500 în anul 1971!!! În prezent, Dogul Argentinian este răspândit în întreaga lume. Italia este a doua ţară, ca număr de exemplare, după Argentina, obţinând şi rezultate impresionante. În anul 1976, în Italia erau înscrişi doar 2 asemenea câini, pe când astăzi numărul lor a depăşit cu mult cifra 1000.

Un temerar de încredere

Dogul Argentinian este un câine echilibrat şi sigur pe sine. Alte caracteristici esenţiale ale sale sunt inteligenţa şi, mai ales, curajul. Iar acesta din urmă se datorează faptului că prin vinele Dogului Argentinian curge sânge de: Boxer, Dog German, Bull Terrier, Bulldog, Irish Wolfhound şi, nu în ultimul rând, de Perro de Pelea, toţi aceşti câini fiind, la rândul lor, deosebit de temerari. El este un excelent câine de pază şi apărare care face faţă, datorită taliei şi musculaturii sale, aproape oricărui pericol. Pe deasupra, acesta este extrem de afectuos cu stăpânul şi cu familia în care trăieşte, sociabil şi prietenos, atât timp cât aceştia nu se află în primejdie.
    În ceea ce priveşte echilibrul, urmăriţi un Dog Argentinian în cadrul unui concurs chinologic, unde se află înconjurat de alţi câini. El îşi păstrează cu uşurinţă calmul şi nu va reacţiona decât dacă este provocat. Bine socializat, acest câine nu va avea reacţii necontrolate.
    Fiind un câine inteligent, Dogul Argentinian surprinde imediat inflexiunile vocii stăpânului aşa că, pentru a te face înţeles în faţa acestuia, este nevoie doar de o voce fermă. Dacă este bine educat şi dresat, el poate face aproape orice i se cere, iar faţă de cei mici manifestă o afecţiune specială. În Argentina circulă chiar o legendă referitoare la celebrul Dog Argentinian KOB de la Pampas, vânător temut de puma şi mistreţi, care era cel mai bun prieten al copiilor din casa stăpânului său. Totuşi, trebuie să aveţi grijă, căci datorită staturii sale impozante, câinele îi poate accidenta din greşeală pe micuţi. El nu este doar docil, ci şi "interesat" în acelasi timp, încercând, în permanenţă, să intre sub pielea stăpânului.

Elemente de dresaj

Creat iniţial pentru a se lupta cu animalele sălbatice, Dogul Argentinian este folosit în prezent mai mult drept câine de pază sau pentru show, ceea ce a determinat o atenuare a caracterului exagerat combativ. Numărul de exemplare este într-o continuă creştere, fapt îmbucurător, însă, din cauza staturii şi forţei, se recomandă supravegherea câinelui doar de persoane echilibrate fizic şi psihic. Sângele de luptător, forţa deosebită, precum şi mândria îl fac imposibil de dresat numai prin metode coercitive. De aceea, dresorul trebuie să laude şi să recompenseze câinele, ori de câte ori acesta execută corect comenzile. Experienţa în dresaj ne-a învăţat că datorită caracterului puternic al Dogului Argentinian, este indicat să începeţi pregătirea acestuia la vârste cât mai timpurii (imediat după terminarea calendarului de vaccinări), astfel încât eventualele crize de personalitate să poată fi eliminate din timp. Aşa cum am mai afirmat, acest câine este la origine un combatant de temut, dar printr-o pregătire corectă şi minuţioasă a ajuns să fie utilizat drept câine de serviciu (în armata Argentinei), ca ghid pentru nevăzători sau pe post de salvator în cazul calamităţilor (în S.U.A.). Datorită raselor care au stat la baza creării sale (în mod special Pointerul), Dogul Argentinian se descurcă mulţumitor la capitolul urmă, fără a fi, însă, un as în domeniu. Disciplina este esenţială pentru această rasă, iar legătura dintre stăpân şi câine trebuie să fie puternică, pentru a menţine în permanenţă câinele sub control. De aceea, se recomandă să se lucreze combinat, utilizând atât stimulii (hrană sau obiecte mişcătoare), cât şi metodele mecanice (de exemplu coarda de control). Numai după ce câinele parcurge perfect exerciţiile de disciplină, se poate trece la partea de atac. Proba de atac reprezintă o plăcere pentru majoritatea exemplarelor de Dog Argentinian, astfel încât efortul nostru trebuie să se concentreze mai mult asupra disciplinei atacurilor (de exemplu: lăsat la comandă şi escortări) decât asupra muşcăturii în sine. Urmând strict paşii corecţi de pregătire, vom avea un Dog Argentinian care nu ne va oferi surprize neplăcute. Acest câine poate fi folosit şi la examenele de SchH, însă lipsa obligativităţii probelor de lucru face ca prezenţa lui în cadrul acestor probe să fie destul de rară.
    Concluzia este că, înainte de a cumpăra un câine din această rasă, viitorul proprietar ar trebui să se cunoască suficient de bine pe sine însuşi. Dogul Argentinian nu este un câine periculos, însă ajuns pe mâna unui stăpân iresponsabil, poate deveni astfel.

Comentariu la standard

Standardul unei rase citit de un novice poate să fie insuficient de relevant pentru a descoperi dacă un Dog Argentinian este sau nu de calitate. De aceea, credem că se impune un comentariu la standard.
    Dacă pentru orice rasă capul este important, pentru Dogul Argentinian capul este totul. Privit din profil, capul este uşor convex în partea craniană şi uşor concav în partea nazală. Capetele cu prea puţină convexitate sau cu o slabă reliefare musculară ori cu arcade zigomatice puţin pronunţate nu pot corespunde funcţionalităţii rasei şi sunt considerate atipice. Nasul Dogului Argentinian trebuie să fie în totalitate negru. O uşoară depigmentare este admisă, nu însă un nas alb cu pete negre. La pui, un nas mai decolorat poate fi acceptat, deoarece pigmentaţia se definitivează în jurul vârstei de un an. Constituind un aspect caracteristic al tipicităţii capului, ochii sunt foarte importanţi. Ei trebuie să fie de culoare închisă sau de culoarea alunei, distantaţi, iar conturul pleoapelor este de preferat să fie pigmentat. Pleoapele căzute sunt penalizate sever. Expresia Dogului Argentinian trebuie să fie fermă şi sobră. Buzele se cer a fi bine pigmentate, aderente la maxilar (nu chiar ca la Ciobănescul German, dar nici la fel de pendulante ca la Dogul German). Printre defectele eliminatorii se numără "buza de iepure" (buza superioară este despărţită în două, fără ca valul palatin să fie despicat, caz în care puiul nu poate supravieţui, fiind împiedicat să sugă). Pielea gâtului trebuie să fie elastică, dar în acelaşi timp trebuie să facă faţă atacurilor, căci în Argentina este oricând posibilă o confruntare cu un animal sălbatic, care să se termine conform tradiţiei Monteria (tip de vânătoare argentiniană în care prada este încolţită de câini, iar vânătorul are obligaţia de a ucide prada cu un cuţit, folosirea armelor de foc fiind interzisă).
    Trunchiul Dogului Argentinian nu este mai puţin important decât capul sau gâtul, totuşi capul este acela care dă tipicitatea subiectului. Înmulţind lungimea corporală cu 100 şi împărţind la circumferinţa toracică obţinem un indice a cărui valoare trebuie să fie cuprinsă între 71 şi 84 (aceste măsurători servesc în controlul dezvoltării toracice).
    Dogul Argentinian este un câine armonios, cu o musculatură puternică, de talie mare, cu picioare lungi, fără a fi însă un gigant. Pieptul este amplu, profund, iar din profil, toracele este mai adânc decât coatele. Toracele adăposteşte plămâni bine dezvoltaţi, care asigură o funcţionare corectă a inimii.
    Ideea principală în cazul Dogului Argentinian este să nu se creeze un câine sedentar şi masiv, în detrimentul agilităţii şi tonicităţii. Este de evitat tipul excesiv de masiv (plin de ţesut adipos), lipsit de calitate musculară. Văzută de sus, linia superioară a câinelui trebuie să fie mai înaltă la greabăn şi să prezinte un canal longitudinal, care pune în evidenţă muşchii spinali.
    Picioarele trebuie să fie corecte în aplomburi, degetele bine strânse, cu cuzineţi plantari duri, indispensabili pentru suportarea greutăţii câinelui şi pentru o rezistenţă mai bună la terenurile accidentate. Trenul posterior trebuie să fie puternic, dar nu excesiv angulat. Jareţii trebuie să fie cât mai scurţi, iar aplomburile posterioare trebuie să fie perfecte. Dezvoltarea masei musculare este esenţială, musculatura debilă, coatele de vacă şi crupele înguste fiind penalizate sever.
Lungimea cozii nu trebuie să depăşească jaretul. Coada, groasă la bază, trebuie să fie acoperită de păr scurt şi aderent, fără franjuri.
    Talia trebuie să fie cuprinsă în limitele prevăzute de standard, dar este de preferat să fie cu jumătate de centimetru peste acesta decât sub limita minimă. De studiat este raportul dintre înălţime şi greutate. Un aspect ignorat de standarde este lungimea corporală. Conform părerii crescătorului Paolo Vianini "lungimea corporală ideală depăşeşte înălţimea la greabăn cu 10%, nefiind de preferat nici un câine pătrat, dar nici exagerat de lung".
    Blana Dogului Argentinian este albă, scurtă şi lucioasă. Pielea, însă, nu trebuie să fie complet albă, deoarece, în acest caz, am intra sub incidenţa patologicului. Conform standardului, nasul, pleoapele şi buzele sunt pigmentate, acestea fiind acoperite de piele. Rezultă că toată pielea este pigmentată. Puiul se naşte alb şi, o dată cu creşterea, la nivelul pielii apare procesul acumulării de melanină, fapt ce duce la pigmentarea pielii, părul rămânând alb. În situaţia lipsei totale de melanină, se constată un dereglaj general (de exemplu: osatură uşoară, fotosensibilitate), iar în cazul câinilor cu lipsă totală de pigmentaţie, apariţia de tumori ale mamelelor este mai frecventă.

Crescători renumiţi de Dog Argentinian

Argentina: canisa "La Vieja Diana"; canisa "del Gualilan &Calfucura"; canisa "Audacity"; canisa "Jauria Brava"; canisa "De Agallas"

Brazilia: canisa "Blanco Alumen"; canisa "Verdes Pampas"

Danemarca: canisa "Perro Pelea de Cordobes"

Franţa: canisa "La Tierra del Humo"

IItalia: Serafino Bueti - canisa "dei Falchi Bianchi"; Paolo Vianini - canisa "de Vianini"

Portugalia:
canisa "Dos Makuas"

Spania: canisa "Todo Perros"; canisa "Del Bagual"

Galeria istorică a câinilor celebri

Actarus dei Falchi Bianchi - Campion Mondial; Audacity Alef - Campion şi "Gran Campion" Argentina, Campion Italia; Talisman de la Vieja Diana - Campion Mondial; Carancho de Antares - Campion Argentina; Rex di Cales - Campion Internaţional şi Campion reproducător; Nino de Vianini - Campion Italia; Rambo dei Falchi Bianchi - Campion Italia; Rustj dei Falchi Bianchi - Campion Italia; Brutus dei Falchi Bianchi - Campion Italia, Campion European; Indio del Chubut - primul Dog Argentinian importat în Italia în 1975; Tilcara - născut în 7 iunie 1973, care la doar 4 luni şi jumătate câştiga titlul "Cel mai bun al rasei" - Campion Argentina la vârsta de 10 luni, la 15 luni "Gran Campion" Argentina, Campion Internaţional, Campion Mondial.

Situaţia rasei în ţara noastră

În ultimii ani, se poate vorbi despre o creştere a popularităţii Dogului Argentinian şi în ţara noastră. În anul 2002 era situat pe locul 16, în topul celor mai populare rase din România. Deşi rândurile admiratorilor acestei rase par să sporească pe zi ce trece, totuşi cifrele comunicate de Cartea de Origine Română arată că, după o uşoară perioadă de ascensiune, numărul de asemenea exemplare canine înscrise a scăzut.

1999

  89

2000

126

2001

138

2002

119

2003

  75

Ialco dei Falchi Bianchi - 9 luni Audacity Alef & Serafino Bueti Actarus Bagual dei Falchi Bianchi

 




Dresaj
Sorin Dragomir
arbitru chinolog
Educaţia câinelui trebuie să înceapă de la vârstă fragedă.
Atunci când puiul este adus acasă, probabilitatea ca acesta să facă scandal încă din prima noapte ...                 citeste »


Galerie Foto
Ayentina
Dog argentinian, 6 ani
Campion Cum Laudae Romania

> Vezi foto
Ialco dei Falchi Bianchi
Dog argentinian, 3 ani
Campion Romania

> Vezi foto
Romano Dominus
Ciobanesc german, 8 ani
Campion Mondial
Campion Romania
> Vezi foto

Contact
Adresa:
Sos. Pantelimon nr. 10-12,
sector 2, Bucuresti
 
E-mail: office@europetcare.ro
 
Telefon: 021 252 80 33
  021 252 80 44

Mobil:

0722 20 62 62


Produse    Accesorii    Stiri    Interviuri     Galeria campionilor     Evenimente     Dresaj
©2018 Europetcare SRL. Toate drepturile rezervate.
Web Design: DEZIBEL MEDIA | Web hosting: WEB HOTEL